Insulele Prinților Istanbul nu erau pe lista noastră principală — au fost evadarea de care aveam nevoie într-o penultimă zi de vacanță, umbrită de nori și de oboseală.
Cuprins ▼
Multe dintre obiectivele turistice din Istanbul te țin în mijlocul agitației orașului — aici e exact opusul. Croaziera spre insula Prinților a fost inclusă în cardul Istanbul e-pass, așa că am profitat de ea fără niciun cost suplimentar, ca parte dintr-o zi mai relaxată, cu prânz inclus pe traseu. Nu știam mare lucru despre insule înainte să urcăm pe vas — am aflat pe parcurs, printre picături de ploaie, ce le face atât de diferite de restul orașului.
Ce sunt Insulele Prinților și de ce se numesc așa
De fapt, Insulele Prinților sunt cinci: Büyükada, Heybeliada, Kınalıada, Burgazada și Sedef, din cele nouă ale arhipelagului — cunoscut oficial și ca Insulele Principilor. Atât croaziera noastră, cât și cele mai multe excursii de o zi organizate din Istanbul, opresc doar pe două dintre ele — cele mai mari, Kınalıada și Büyükada.
Numele arhipelagului vine dintr-o poveste pe care n-am reușit s-o verificăm istoric, dar care circulă des printre ghizi și localnici: se spune că, pe vremea Imperiului Roman și apoi Bizantin, copiii, prințesele, regii și alte personalități căzute în dizgrație erau exilați aici, tocmai ca să nu mai aibă pretenții la tron. De acolo ar veni numele — Insula Prinților Istanbul.
Cum ajungi pe Insulele Prinților Istanbul
Poți ajunge cu feriboturile publice (Şehir Hatları) sau cu vasele companiei private Turyol. Feriboturile pleacă atât din porturile europene — Kabataş, Eminönü, Beşiktaş, Karaköy — cât și din partea asiatică a orașului, din Kadıköy sau Bostancı.


Traversarea durează între 60 și 90 de minute, în funcție de portul de plecare și insula de destinație. Priveliștea de pe feribot e, fără exagerare, spectaculoasă — barca legănându-se ușor pe valuri, Istanbulul rămânând în urmă la orizont, cu Turnul Galata ridicându-se falnic dintre clădiri, iar partea asiatică a orașului arătând complet diferit față de zona istorică. E genul de traseu în care corpul se detașează singur de agitația din spate.


Pe măsură ce te apropii, insulele capătă un aer aproape mediteranean — case de lemn, străzi înguste, flori și conace mândre. Lipsa mașinilor completează atmosfera boemă a locului.
Lăsând Istanbulul în urmă, am trecut pe lângă Heybeliada — n-am coborât pe ea în ziua aia, dar am văzut-o bine de pe punte, cu dealul ei verde și clădirea Şcolii Navale sus, pe creastă. Marea se deschidea tot mai mult, iar norii grei de deasupra ne aminteau că vremea avea alte planuri decât ale noastre.


Kınalıada — prima oprire, cea mai scurtă
Am coborât pe două dintre insule, iar prima a fost și cea pe care am stat cel mai puțin. Vântul se pornise deja, iar Claudia ieșise din casă în fustă scurtă — clasic, fără să verifice vremea înainte. Chiar acolo, pe Kınalıada, și-a cumpărat în grabă o pereche de pantaloni de trening, un fake Nike de la un magazinaș de suveniruri. N-aveam încotro, era frig de-a binelea. Rezultatul a fost destul de amuzant — fusta peste pantalonii de trening, o combinație pe care n-am mai purtat-o niciodată în afara zilei ăleia.


Ne-am pierdut pe străduțe, am ajuns la plajă, deși furtuna amenința clar la orizont. Ne-am întins pe niște șezlonguri goale și nu am făcut nimic, preț de câteva minute. Tot aici ne-am oprit și la o cafea turcească făcută la ibric, cât să ne mai încălzim puțin de la frigul vântului.

Büyükada — insula unde am stat mai mult
Pe Büyükada, în schimb, ne-am întins puțin mai mult. Ne-am dat timp să explorăm mai bine insula, să ne plimbăm pe străzile înguste, înflorate, cu parfumul de flori îmbietor peste tot.

Se simțea diferit față de Kınalıada — mai multă viață pe străzi, case vechi din lemn cu balcoane încărcate de mușcate, trăsuri trase de cai care încă mai circulă pe alocuri, în lipsa mașinilor. Ploaia venea și pleca, dar asta nu ne-a oprit din mers — dimpotrivă, ne-a lăsat insula aproape pentru noi, fără aglomerația de vară despre care auziserăm.
Tot aici am luat și prânzul, separat de ce se oferea pe croazieră. Nissi Restaurant & Cafe a fost alegerea noastră, și a meritat. Am mâncat o caracatiță gătită bine, în unt, cu busuioc și cimbru, un pahar de vin rece, și nelipsita plimbare și relaxare pe insulă.


Am mai plimbat puțin după masă, fără țintă anume — genul de rătăcire pe care nu ți-o mai permiți în mijlocul Istanbulului, dar care aici venea firesc, aproape obligatorie.
Cât costă o croazieră pe Insulele Prinților
Prețul unei croaziere poate diferi, de la aproximativ 80–100 TRY pe sens (aproximativ 2,5–3 euro), cu feribotul public, și până la 25–50 euro pentru croazierele ghidate sau cele cumpărate de pe site-urile de profil.
Diferența de preț ține mai ales de ce vrei să faci pe insulă. Feribotul public te duce doar dintr-un punct în altul, fără ghid, fără oprire organizată — perfect dacă știi deja unde vrei să ajungi și vrei să-ți faci singur traseul. Croazierele ghidate, în schimb, vin de obicei cu oprire pe una sau două insule, uneori cu prânz inclus, și scutesc de bătaia de cap a orarelor de feribot, mai ales dacă ai puțin timp la dispoziție și vrei să vezi cât mai mult dintr-o singură zi.
Noi n-am plătit nimic separat pentru croazieră — a fost inclusă în cardul pe care îl aveam deja cumpărat, așa că am ales varianta ghidată fără să stăm pe gânduri.

Croaziere disponibile pe Insulele Prinților
Totuși, nu e nevoie să cumperi bilete separate la croazieră dacă ai cumpărat ceea ce noi numim cardul Istanbul e-pass. Ai acolo croaziera inclusă.
Ce aș face diferit dacă aș mai merge pe Insulele Prinților
Păi, în primul rând mi-aș lua o noapte de cazare pe insula Büyükada, care este și cea mai mare, și cea mai căutată de turiști. Mi-a făcut cu ochiul posibilitatea de a face tur până pe Dealul Aya Yorgi, pentru o priveliște uriașă asupra mării.
În timp ce Büyükada este cea mai mare insulă din arhipelag, dar și cea mai căutată de turiști, Heybeliada este mai verde — cea mai verde. Cu păduri de pini, este mai potrivită pentru plimbări lungi în natură.
Burgazada este cea mai liniștită și are un aer mai boem — aici mergi dacă vrei deconectare totală. Iar Kınalıada este cea mai apropiată de Istanbul, prima unde ajunge feribotul. Are o atmosferă caldă, plaje cu nisip și stânci roșiatice.
Vezi aici cazări pe insula Büyükada.
Dacă alegi o escapadă pe Insula Sedef, ține cont că este mai exclusivistă, iar prețurile la localuri și restaurante sunt mai ridicate.


Merită o zi pe Insulele Prinților?
Da, merită — din motivele enumerate mai sus. Contrastul e ce rămâne cel mai mult: la 60-90 de minute de agitația Istanbulului, găsești un loc fără mașini, cu case de lemn, străzi înguste și un ritm complet diferit de tot ce lași în urmă pe mal.
Noi am prins doar două insule dintr-o zi cu ploaie, și tot a meritat. Kınalıada ne-a dat o oprire scurtă, mai mult o senzație decât o vizită propriu-zisă, iar Büyükada ne-a arătat de ce insula asta atrage cei mai mulți turiști — străzile înflorate, prânzul bun, ritmul lent al plimbării după masă.

Dacă ai o singură zi liberă în Istanbul și simți nevoia să te detașezi de oraș fără să pleci de tot din el, Insulele Prinților fac exact treaba asta.
Seara ne-am încheiat-o continuând relaxarea, la hamamul turcesc din Istanbul.
Întrebări frecvente despre Insulele Prinților
Cât durează drumul până la Insulele Prinților?
Traversarea cu feribotul durează între 60 și 90 de minute, în funcție de portul de plecare din Istanbul și de insula de destinație.
Câte insule se pot vizita într-o singură zi?
Majoritatea croazierelor de o zi, inclusiv cea inclusă în Istanbul e-pass, opresc pe două dintre cele cinci insule turistice — de obicei Kınalıada și Büyükada.
Cât costă o croazieră pe Insulele Prinților?
Feribotul public costă aproximativ 80–100 TRY pe sens (2,5–3 euro). O croazieră ghidată, cu oprire pe insule și uneori prânz inclus, costă între 25 și 50 de euro.
Este inclusă croaziera în Istanbul e-pass?
Da — croaziera spre Insulele Prinților e inclusă în cardul Istanbul e-pass, fără cost suplimentar.
Merită vizitate Insulele Prinților chiar și pe vreme rea?
Da — contrastul cu agitația Istanbulului rămâne, indiferent de vreme. Chiar și cu ploaie, insulele oferă liniște, case de lemn și lipsa mașinilor, greu de găsit oriunde altundeva atât de aproape de oraș.


